Articol

Povestea de faţă este despre funcţionarii statului, despre slăbiciunile acestora, dar şi despre ce îţi poate oferi viaţa într-o lume în care orice este posibil.

Povestea este una veche, dar plină de învăţătură, datând din 2002. Pe atunci, Daniel Dimcea lucra ca şi referent la Administraţia Finanţelor Oţelu Roşu şi a fost protagonistul unei întâmplări cu iz penal, dar care, datorită slăbiciunilor şefilor săi, a fost încuiată într-un dosar, fiind condamnată la tăcere.

Timpul s-a scurs, Daniel Dimcea lucrează astăzi la Administraţia Finanţelor Caransebeş, în calitate de inspector recuperări debite de la persoane fizice şi puţini sunt cei care îşi amintesc de acea întâmplare. Mai mult decât atât, Daniel Dimcea a ajuns liderul Sindicatului Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Caraş-Severin!

Zilele trecute, l-am întrebat pe Daniel Dimcea dacă îşi mai amiteşte de o poveste cu nişte bani încasaţi în mod dubios, în anul 2002, pe când era referent la Oţelu Roşu. Ne-a răspuns nonşalant:  „A fost, dar s-a rezolvat. A fost comisie de verificare de la ANAF şi s-a rezolvat.“ Dacă a luat banii? „S-a rezolvat, v-am spus. Nu am luat banii, a fost o problemă internă a noastră. A fost o comisie, s-a văzut, s-a cercetat, am primit mustrare scrisă şi tragere din salariu şi tot ce trebuie. Sancţionat, cam jumătate de an, dacă nu mă înşel.“

Cât de internă şi cât de rezolvată a fost problema cu banii luaţi în numele altora stă mărturie declaraţia scrisă de mână de fostul referent: „Subsemnatul Dimcea Daniel, domiciliat în Caransebeş, angajat al Administraţiei Finanţelor Publice Oţelu Roşu, în calitate de referent, prin prezenta declar următoarele: în data de 28.11.2002, 29.11. 2002, 30.11.2002, 17.12.2002, 18.12.2002 alături de colega mea (...) am procedat la restituirea sumelor cuvenite persoanelor fizice în urma globalizării anului 2001. În zilele menţionate mai sus, pe motivul că ridic banii unor cunoştinţe am ridicat de la casiera (...) sumele ce se cuveneau persoanelor respective (în total, 13 la număr, n.r.), pe care mi le-am însuşit, semnând de primire documentele în locul respectivelor persoane fizice. În data de 19.12.2002 am fost sesizat de către şeful Administraţiei Financiare Oţelu Roşu despre cele înfăptuite de mine, la această dată nemaiavând nimic din cele întâmplate şi neaducând la cunoştiinţa şefului unităţii nimic din fapta săvârşită în caseria unităţii.“

Declaraţia se întinde pe mai multe pagini, cu explicaţii amănunţite în privinţa celor întâmplate, pentru ca finalul ei să fie unul fără dubii în privinţa faptei sale: „În discuţia din data de 20.12.2002, am recunoscut că am luat banii şi am semnat documentele în locul persoanelor fizice, în faţa şefului Administraţiei,  (...) şi a soţiei mele Dimcea Monica (recent revocată din funcţia de şefă a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Caraş-Severin, n.r.).

Cu ocazia faptei mele, alături de soţia mea, ne-am angajat să restuim suma de bani pe care am sustras-o.

Menţionez că în data de 21.12.2002 am restituit suma de 48.161.341 de lei.“

Ne întrebăm care ar fi fost viitorul fostului referent, dacă declaraţia sa de recunoaştere a vinovăţiei ar fi trecut dincolo de birourile Administraţiei Finanţelor din Oţelu Roşu. În lipsa unui răspuns, ne mulţumim să constatăm că Daniel Dimcea a devenit astăzi un vajnic apărător al drepturilor sindicaliştilor pe care îi reprezintă.