Articol

Schimbarea numelui unei străzi reprezintă un deranj. Desigur, nu un deranj atât de mare ca atunci când strada este inundată ori când este scuturată de un cutremur. Din păcate, inundaţii şi cutremure se mai întâmplă, dar, oamenii se mobilizează, curăţă, reconstruiesc, şi viaţa merge mai departe. Mai şi plâng, dar, omul, aşa inconştient şi sublim cum este, îşi înghite plânsul şi se trezeşte râzând din motive mărunte, banale sau minunate. Îşi reface actele pierdute, îşi cumpără mobilă nouă, îşi plantează un gard viu, iar atunci când gardul înfrunzeşte se bucură, râde şi bea o cafea sau o bere cu familia, cu prietenii.

Deranj este şi atunci când omul se mută în altă locuinţă, pe altă stradă. Am citit într-un studiu care cuantifica intensitatea factorilor de stres că, după o moarte sau o nuntă în familie, mutatul într-o altă locuinţă reprezintă unul din cei mai puternici factori de stres. Dar, omul se mută, fie pentru că a dat de bine şi vrea să ajungă la şi mai bine, fie că a dat de rău şi n-are de ales. Atunci, omul îşi schimbă şi actele. Îşi schimbă buletinul, care, astăzi, de exemplu costă 15 lei. Acelaşi lucru trebuie să-l facă omul când se schimbă numele străzii pe care locuieşte. Se schimbă şi nume de localităţi, din motive mai mult sau mai puţin întemeiate. Să nu uităm că, de exemplu, oraşul Braşov a purtat o vreme numele de oraşul Stalin(!).

Acum, la propunerea unui grup de iniţiativă (Pro Banatul de Munte), se pune problema ca o stradă din Reşiţa să primească numele de Ion Chichere. Există motivaţii literare, sentimentale şi patriotice pentru care Ion Chichere să fie nume de stradă. Este unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi din Banat, apreciat de scriitorii şi criticii din Reşiţa, Timişoara şi Bucureşti. Ion Chichere este cunoscut şi apreciat în toate cercurile literare din ţară, fiind publicat şi astăzi în revistele de cultură şi literatură.

De ce am zis despre „motivaţiile patriotice”. Pentru că a-l iubi pe Mihai Eminescu, pe Ion Creangă sau pe Nichita Stănescu, este o iubire specială, e, de fapt, o emoţie patriotică. Oricât ar încerca unii să bagatelizeze patriotismul, el există. Şi oameni pe care, de exemplu, îi doare-n cur de poezie, se revoltă dacă numele sau un bust al lui Eminescu este pângărit. E vorba despre o iubire simbolică, un ataşament faţă de ceva care simţi că aparţine din tine şi din spaţiul tău geografic şi spiritual. Dar, un astfel de ataşament se dezvoltă în timp şi ca urmare a cultivării lui de către oameni care îşi dau seama de valoarea lui Mihai Eminescu. O formă de cultivare a valorii este aceea de a da unei străzi numele celui care a dat spiritului locului un plus de valoare, de frumuseţe. Şi Ion Chichere este un poet care a adăugat valoare spiritului bănăţean, spiritului naţional şi universal. Numai dacă ar fi scris poemul „Traversat de o pasăre” şi tot aş fi susţinut cu toată inima ca strada pe care locuiesc să poarte numele de Ion Chichere. Desigur, cu „riscul” de a fi nevoit să-mi schimb buletinul (mă rog, acum îi zice Carte de Identitate).

Traversat de o pasăre

de Ion Chichere

P.S. – Am speranţa că iniţiativa de a da unei străzi din Reşiţa numele de Ion Chichere va fi acceptată de comunitate şi de Consiliul Local Reşiţa. Dar, parcă văd că tot felul de „patrioţi” care plâng de soarta crudă a marilor noştri poeţi, care ar face „orice” pentru ca oraşul nostru să fie mai frumos, mai bogat, renumit, se vor aduna în grupuri să semneze petiţii cu titlul „Să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic!”, pentru că ar fi un deranj uriaş, un efort copleşitor, pentru ei ca să-şi schimbe cărţile de identitate.