Articol

Am dat cu vorbe în primul ministru, Victor Ponta, din toate poziţiile. Se află în vârful puterii executive şi este, oarecum, normal să fie discutat, evaluat, criticat. Victor Ponta este şi liderul celui mai important partid social-democrat din România, ceea ce îi încurcă, într-un fel, pe prietenii noştri americani. Deoarece în America ideea de social-democraţie este respinsă cu vehemenţă, considerându-se că stânga atacă temelia capitalismului liberal pe care s-a construit America.

De aceea, de peste Atlantic va bate în permanenţă un vânt de sprijin pentru partidele şi oamenii de dreapta. Într-adevăr, capitalismul liberal a edificat în America o naţiune mare şi puternică, bazată pe proprietate, pe libertate, pe  libera iniţiativă, pe capital şi economia de piaţă. Dar, se vede bine că reţeta americană nu este infailibilă, deoarece criza datoriilor a dovedit că finanţele scăpate de sub controlul statului pot crea dezechilibre foarte grave. Banii se pot mişca fără acoperire materială şi se transformă în bani virtuali, în promisiuni pentru un viitor incert. Banii sunt luaţi împrumut pentru scopuri viitoare, pentru acţiuni teoretic măreţe şi utile, dar sunt cheltuiţi astăzi pentru caviar, şampanie şi artificii, pentru lucruri care se consumă instantaneu, fără să producă nimic pentru mâine-poimâine. Şi rămân datoriile.

Dar, să-i lăsăm pe americani cu problemele lor. Reţinem, totuşi, ideea că intervenţia statului în economie pare necesară. Iar prezenţa statului în economie este una dintre faţetele social-democraţiei. Se şi spune, cu cât mai mult stat în economie, cu atât mai multă social-democraţie, cu cât mai puţin stat, cu atât mai mult liberalism.

Iar Guvernul Ponta este social-democrat. Dar, trebuie să recunoaştem că guvernează în numele unui hibrid social-liberal, despre care mulţi specialişti în economie spuneau că este o imposibilă struţo-cămilă, care face ouă, dar îşi hrăneşte puii cu lapte de mamă. Totuşi, pare că struţo-cămila funcţionează. În orice caz funcţionează mai bine decât guvernele anterioare. Comparativ cu, să zicem, guvernele din ultimii cincisprezece ani, acest guvern condus de Ponta pare cel mai eficient. Sau, cel puţin, aceasta este percepţia populară. Desigur, Guvernul Ponta, a avut şi „şansa” de a fi curăţat, pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale, de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA). Ceea ce a diminuat într-o oarecare măsură corupţia. Iar, cu cât mai puţină corupţie, cu atât mai multă eficienţă. Dar, nu e vorba numai despre asta. Guvernul Ponta a luat şi măsuri populare, de creştere a unor venituri, dar şi măsuri liberale, în favoarea mediului de afaceri (vezi reducerea TVA).

Acum, că Victor Ponta e în convalescenţă pe malul Bosforului, îmi permit să spun, deşi nu-mi stă în obicei, că îi apreciez multe dintre măsurile guvernamentale. Pe de altă parte, dacă problemele invocate de justiţie îl vor socate pe Victor Ponta de la putere, sunt foarte curios dacă actualul prim-ministru interimar, Gabriel Oprea, va fi în stare să continue reformele iniţiate de Ponta. Mie îmi vine să cred că nu. Din cauză că nu ştiu care sunt ideile lui cu privire la economie. Nici nu ştiu dacă în afară de „susţinerea interesului naţional” mai are vreo idee!