Articol

Alaltăieri am gătit varză cu cârnaţi. Într-o oală respectabilă, am călit două cepe mari, un morcov tăiat rondele şi un cârnat afumat, tot aşa, tăiat rondele ca morcovu'. Când ceapa s-a sticlit, am scos cârnaţii pe o farfurie şi am băgat o varză mare, tăiată neglijent, în oala cu ceapă şi morcovi. Am pus sare şi un praf de piper. Am aruncat în oală şi fro patru căţei de usturoi, zdrobiţi cu latul cuţitului pe tocător. Cârnaţii i-am scos ca să nu fiarbă în prostie laolaltă cu varza şi să-şi piardă gustul de călitură. N-am adăugat apă, am lăsat să fiarbă varza în suc propriu, amestecând fiertura corespunzător, cu o lingură de lemn, să nu se prindă pe fundul oalei. S-a călit varza, am aruncat din nou cârnaţii în oală, am mai amestecat energic, până la fundul oalei, şi am gustat. O minune! Ce gust vioi, ce aromă, ce buchet!

Trebuie să recunosc că n-am mai gătit varză din vremuri imemoriale şi îmi era dor. A, să nu mint! De fapt, n-am mai gătit varză niciodată, dar, de mâncat, mi se pare că am mai mâncat. Neştiind exact cum se face, am cerut câteva sfaturi de la nişte colege mai gospodine, care au copii mici p-acasă, iar ele m-au îndrumat din două-trei vorbe. A fost un succes!

Seara a fost senină şi liniştită. M-am culcat cu „Calcanul” în braţe, romanul lui Günter Grass, dar am adormit repede. Am dormit prost, foarte prost. Am visat mult şi m-am trezit de mai multe ori. Dar, foarte ciudat era că mă trezeam cu un sentiment pozitiv. Un sentiment pozitiv fără rost! Aveam, aşa, o bucurie în mine, fără să identific vreun motiv. Printre altele, în vis, am călătorit cu un avion şi o gagică mişto mi s-a pus în braţe. Era un avion mare, cum n-am mai văzut, cu locuri largi, aşa că a avut loc să se aşeze pe genunchii mei. Se simţea foarte bine şi chicotea fericită. Eu eram puţin stânjenit, dar, recunosc, nu i-am zis să se dea jos. De ce să-i stric fetii fericirea! O cunosc foarte bine, nu vă spun cine e ca să nu isc un scandal public. E şi măritată, săraca, şi n-are nicio vină. Probabil că ea habar nu are că a fost azi-noapte cu avionu'. Treaba e că eu şi femeia asta nici nu ne cunoaştem prea bine. Nu, să nu credeţi că am avut vreo aventură cu ea. Nimic! Absolut nimic! Până la momentu' ăsta cu avionu'. Ideea e că, bărbaţii ştiu, atunci când sunt cuceritori în vis, înseamnă că sunt pozitivi, că au încredere în ei. Şi eu eram pozitiv, cu încredere în puterile şi farmecul meu, dar fără să ştiu de ce. Eram, cumva, fericit, dar contrariat. Nici o faptă remarcabilă nu se iţea la orizont, nici un succes, nici o aşteptare. Atunci, de unde atâta încredere, de unde atâta fericire?! Dimineaţa, am început să analizez. Dacă bucuria asta nu îmi vine din viitor, poate vine din trecut. Ce s-o fi întâmplat în zilele anterioare deosebit, de m-a făcut fericit? Şi atunci m-am luminat! Era de la varză!