Articol

Generalul Ioan Talpeş, fostul şef al Serviciilor de Informaţii Externe (SIE), a fost prezent aseară la Reşiţa, în Salonul Artelor, al doctorului Romeo Dumitrescu, unde şi-a prezentat mai multe cărţi, printre care şi cea mai recentă apariţie, „Epigoni ai Marelui Hidalgo”, Editura Militară, Bucureşti, 2016. Invitat să vorbească despre cărţile sale, dar şi despre istorie, în general, Ioan Talpeş s-a referit şi la un episod inedit din cariera sa de şef de informaţii, când a avut o discuţie cu Slobodan Milošević (preşedinte al Iugoslaviei şi Serbiei, în perioada 1988-2000).

Iată, episodul, povestit de către istoricul, general Ioan Talpeş:

Milošević credea ce i se spunea de la Moscova

„Vreau să fac o referire la vecinii noştri sârbi. Am avut o discuţie cu Milošević,... Mai multe,...  m-au şi dat pe la televiziuni că-s prietenul cel mai mare ala lui Milošević. Dar eu, acolo, reprezentam interesele României. Pot să spun acum după atâta timp că Milošević s-a dus săracu’... şi pot să spun săracu’, cu toate alea,... şi pentru faptul că Tribunalul de la Haga l-a găsit nevinovat! Şi? Contează cumva? Dar despre cei care l-au înjurat?!... Şi aceia se află printre noi! Dar despre cei care au jucat aşa cum au jucat!? Cred că ar trebui o dată să conteze şi chestiunea asta! Ei! Şi am încercat o dată să-i spun lui  Milošević că, dom’le  jocurile-s făcute! E o copilărie să continui cu chestia asta! S-a uitat aşa la mine, cum se uită ei, pe sub sprânceană când e vorba de... şi mi-a zis, ascultă, domnu’ Talpeş, noi ştim despre ce este vorba. Atunci eu i-am spus, eu ştiu că te gândeşti şi la 1836, la Câmpia Mierlei, la cele 400 de cronici care vorbesc de chestiunea aceasta, la fiica cneazului, la tot ce a urmat după aceea între Turcia şi Serbia, celelalte! Nu! Atunci cronicarii scriau ce vedeau! Noi am ajuns să scriem ce ne pun ei să scriem! Da! Asta este diferenţa! Deja programul e făcut! El credea ce i se spunea de la Mocova! Că va fi sprijinit! Şi ruşii au acţionat în sensul ăsta, dar au acţionat până la o anumită limită, limita care le era lor favorabilă! Şi anume ca să-i ţină pe ceilalţi într-o confruntare care să-i discrediteze. Ceea ce s-a şi întâmplat, că de aia a fost nebunia aceea după aia cu bombardamentul...”

Sârbul şi românul

„Ei, şi i-am spus chestia şi el s-a uitat la mine aşa discreditant... „Ei, voi, româniii!” Şi n-am putut să mă abţin şi, bine, zic, vreau să vă spun şi eu ceva! Eu sunt de pe Dunăre, de aicea...  La noi este o vorbă,... cine dracu’ a mai văzut cal verde şi sârb cuminte! L-am văzut, s-a înnegrit la faţă! Zic, stai calm! Voi spuneţi ceva şi mai al dracu’ despre noi: când s-o face plopu’ pom, atunci e românu’ om! Nu există ceva mai jignitor, cum să se facă plopu pom!...”

(n.n. - Cunoaştem expresia peiorativă, cu „calul verde”, la adresa sârbilor, celebră în Banatul de Sud. Nu cunoaştem expresia amintită de general, care ar fi folosită de sârbi la adresa românilor, dar, dacă există în această formă, e posibil să se refere la faptul că românul va fi om, când plopul va deveni pom fructifer. O altă posibilă interpretare ar fi trimiterea la calitatea slabă a lemnului de plop, aşadar, plopul n-ar fi ca toţi pomii, cum nici românul n-ar fi ca oamenii.)

Piatra şi balega

Apoi, generalul Talpeş a continuat cu o parabolă nu foarte onorantă la adresa românilor, comparativ cu sârbii:

„Deci, e vorba despre două viziuni, două feluri de a privi lumea şi interesele. Voi sunteţi piatră, aţi ieşit în drum, vine cu tancu vine cu aia... voi staţi acolo! Ei, acum, la ora actuală totu-i jucat, vine cu şenila, te face varză, eşti nisip, te-ai dus! Noi suntem balegă! Vine cu şenila, trece şi-ncolo şi-ncolo, tot mai rămâne urma! Nu numai că rămâne urma... Şi când te duci acasă, îţi miroase şenila! (hahahhahaha! - râsete în salon) Vedeţi sunt momente de-astea în care e greu să-l faci pe om să-nţeleagă! Nu! Ei nu puteau ieşi din propria lor percepere a lumii din care vin şi a lumii spre care merg! Cum i-am şi spus, ce crezi că pe mine nu mă apucă nebunia şi-mi vine să iau mitraliera?... Dar, când mă uit în spate, o las jos. Şi ce s-a întâmplat în Iugoslavia şi-n Serbia, abia acum începe să fie cu adevărat analizat! Dar scenariul, cu rezultat cu tot, se scrisese! Până la urmă, reuşeşti să-l eviţi sau nu reuşeşti? Cine mai ştie care e calea cea mai bună!”, a spus istoricul Ioan Talpeş.