Festivalul Internaţional de Teatru de la Reşiţa a trecut de jumătate şi impresia mea este că asist la un eveniment important din viaţa (culturală) a Reşiţei. Probabil că mai sunt câteva sute de oameni care trăiesc cu această impresie, ceea ce nu-i puţin lucru. Sunt convins că nu este o impresie generală, ceea ce este normal. Sunt mulţi alţi oameni cărora nu le pasă ori sunt şi dintre aceia care sunt contra.
Cu siguranţă, momentul cel mai şocant al celei de-a VII-a seri a festivalului reşiţean l-a constituit apariţia lui Superman, cu tradiţionalii săi chiloţi roşii, în spectacolul „Nora”, de Henrik Ibsen, în regia lui Gelu Badea. Apariţia lui Superman în povestea Norei poate fi justificată istoric, deoarece, regizorul plasează întâmplarea undeva prin secolul XX, când apăruseră telefoanele fixe şi aparatele de fotografiat, iar în America apăruse deja şi supereroul Superman, deci, aproape cu 100 de ani mai târziu decât perioada din care îşi inspirase Ibsen povestea dramatică.
Seara de sâmbătă, 20 februarie, a adus pe scena festivalului reşiţean încă „un Cehov”, de data aceasta, în regia lui Alexandru Dabija, prezentat de trupa Teatrului „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu. „13 tablouri cu oameni” este spectacolul comediei umane, cu personaje groteşti, cuprinse în tablouri expresioniste.
Seara a cincia a festivalului reşiţean de teatru a fost a dansului şi a muzicii. Primul spectacol de aseară, „Damnatul”, a fost al Companiei de teatru-dans „Microbis” din Sibiu, care a prezentat o poveste aproape horror, cu vampiri, zombi şi vârcolaci, un pretext pentru a pune în valoare expresivitatea trupurilor în mişcare, dar şi o poveste de dragoste, născută într-o lume ostilă, o lume stăpânită de duhul răului, înfrânt, până la urmă, de puterea dragostei.
A patra seară a festivalului de la Reşiţa a fost cu surprize. Mai întâi, am avut surpriza să vedem „un Cehov”, o producţie a Teatrului de Artă Deva, despre care nu putem spune că a fost special, dar diferit a fost cu siguranţă. Un spectacol în care personajele din cunoscuta comedie „Cerere în căsătorie” a lui Anton Pavlovici Cehov sunt mult îngroşate, iar textul, presărat cu glumiţe moderne şi contemporane, nu întotdeauna inspirate, duc spectacolul în zona parodiei.
Festivalul Internaţional de Teatru de la Reşiţa a trecut de jumătate şi impresia mea este că asist la un eveniment important din viaţa (culturală) a Reşiţei. Probabil că mai sunt câteva sute de oameni care trăiesc cu această impresie, ceea ce nu-i puţin lucru. Sunt convins că nu este o impresie generală, ceea ce este normal. Sunt mulţi alţi oameni cărora nu le pasă ori sunt şi dintre aceia care sunt contra.
RSS Feed