Editoriale

Joi, pe la prânz, românii erau cu sufletul la gură în așteptarea răspunsului ce trebuia să vină dinspre Cotroceni cu privire la acceptarea sau nu a propunerii de prim-ministru făcută de PSD.

Am încercat să conversez despre politică, în Anglia, cu românii aflaţi aici la lucru şi cu câţiva englezi. Nu-i interesează. Nici brexit-ul, nici politica europenă, nici cea rusească, nici trumpetizarea Americii, nici formarea Guvernului în România. Un singur englez, Stephen, şofer de camion de transport marfă în insulă şi în Europa, a atins ceva subiecte politice şi social-economice, la o discuţie amicală, într-un bar. 

După refuzul lui Klaus Iohannis la propunerea PSD de nominalizare a lui Sevil Shhaideh în funcția de prim-ministru, reacția lui Liviu Dragnea a fost una pe măsura declarațiilor anterioare: de pseudo-uluială (pentru că știa din momentul propunerii că așa va fi).

În cazul în care vii turist în Anglia, te vei minuna de ordinea şi politeţea englezească, de circulaţia maşinilor pe stânga, de clădirile vechi şi interesante, de clădirile noi şi interesante, de monumentele şi istoria poporului englez. Dacă vii turist în Anglia, e la fel de frumos şi interesant cum ar fi să fii turist în România.

La începutul anilor ’90, ajunsesem vestiţi în Europa cu „alba-neagra“. Marile orașe din Germania, Franța și Anglia erau pline cu echipe de balaoacheși instruite în cel mai mic amănunt pentru a le arăta localnicilor cum puteau fi furați pe față și, pe deasupra, având acceptul lor.