Editoriale

De fiecare dată în preajma marilor sărbători, ne propunem să fim mai buni, mai înțelegători cu semenii noștri. Să dăruim și celor care nu au și soarta le-a fost potrivnică. Din puținul nostru să aducem bucuria și lumina în casa celui sărac și dragostea în inimile copiilor uitați de părinții plecați de acasă, precum păsările călătoare toamna.

Iată-mă, din nou, înaintea unei călătorii. Unul din lucrurile bune de gustat în viaţă. Un drum, cu avionul, la vreo 3000 de kilometri de casă, pe o insulă fabuloasă de la marginea Europei, cu un popor aventuros care, de-a lungul istoriei destul de recente, a colonizat teritorii de pe tot globul pământesc, voind, parcă, să cucerească Lumea.

Decembrie este luna sacrificiilor și a sacrificărilor. Fiecare strînge cureaua și scoate de la pușculiță economiile pentru cumpărarea cadourilor ce vor fi puse sub brăduț. Două-trei cadouri acolo, tot se strâng în orice casă de român. În familiile numeroase se schimbă datele problemei. Fiecare gest contează, mai ales atunci când vine din partea unei persoane pe care o îndrăgim.

În urmă cu 5 ani (în 17 decembrie 2011), scriam pe pagina mea de feisbuc: „Acum 22 de ani, în 17 decembrie, era duminică şi nu ştiam de nicio Revoluţie. Ştiam de "perestroika", de scrisoarea celor şase, care condamnau "unele aspecte" ale comunismului şi de Ion Iliescu. Un activist de partid îmi spusese că Iliescu era omul simpatizat de Moscova ca să-i ia locul lui Ceauşescu.

Într-o comună din județul Vaslui – cum altfel? –, un copil de 12 ani a snopit-o în bătaie pe profesoara care îndrăznise să-i dea nota 4 în teza de la Limba română. Nervos din cale-afară, băietul a pândit-o pe profesoară când a plecat seara de la școală, și cu o țeavă a altoit-o bine de tot, să-l țină mintă cât o trăi.