Editoriale

La 3 iulie 1771 are loc momentul solemn al aprinderii focului celor două furnale reşiţene, Franciscus şi Josephus, sfinţite de călugărul franciscan Mihail Gozdici.

O informaţie apărută pe fluxul unui cunoscut site de ştiri bucureştean m-a amuzat teribil. În goana lui după senzaţional, aşa-zisul ziarist titra cu litere de-o şchioapă faptul că a intrat în posesia listei secrete cu posibilii candidaţi ai PSD la alegerile prezidenţiale. Atât de secretă era lista, încât cei de la PSD au multiplicat-o şi au făcut în aşa fel ca să ajungă la presă.

Din cele mai vechi timpuri, transmiterea mesajelor a fost esenţială. Din necesitatea transmiterii ştirilor, circulaţiei mărfurilor şi călătorilor. Serviciile organizate au apărut din nevoia de a parcurge în scurt timp şi în condiţii de siguranţă anumite distanţe. După cucerirea Daciei a fost introdus serviciul poştal cu organizare similară celui din restul Imperiului Roman.

Politicienii  s-au dat loviţi duminică la sfinţirea Catedralei Neamului. Parcă s-au vorbit şi nu şi-au făcut prezenţa în public. Nici cei de la Putere, şi nici cei din Opoziţie. Sincer, m-aş fi aşteptat să-i văd pe câţiva dintre „greii” zilei, gudurându-se pe lângă Partriarh sau pozând evlavioşi lângă altar. Da de unde! De teamă să nu fie huiduiţi ori acuzaţi că îşi fac campanie, au stat cuminţi în banca lor.

Secolul 21 modifică din temelii lumea pe care am cunoscut-o în ultimii 50 de ani ai secolului trecut. Deşi totul pare de neînţeles, ne aflăm în plin proces al sfîrşitului lumii. O lume, pe care soţii Toffler (angajaţi „întîmplător” la Rand!) o descriau ca pe una a societăţii industriale, de masă. Astăzi, societatea ultimelor decenii ale secolului ixix, cum era el denumit, s-a spart în bucăţi. Trăim într-o lume fracturată.