Editoriale

Zilele trecute, presa din Germania titra sărbătorirea a 100 de ani de la anexarea Transilvaniei, fapt care a stârnit indignarea autorităţilor române. I s-a cerut preşedintelui Iohannis să protesteze pe lângă cancelarul Merkel. Nu ştiu dacă o fi făcut-o, că nu am auzit, încă de aşa ceva, dar poate o va face într-o bună zi cu soare şi umbreluţe de soare.

În timp ce în România sărbătoream, care-cum, 100 de primăveri, în Franța, sub presiunea sutelor de mii de oameni care au invadat străzile pentru a protesta față de creșterea prețului carburanților,preşedintele Macron se transformă în politicianul… Micron! Revolta „vestelor galbene” nu e numai împotriva majorării prețului carburanților, care evident însă va declanșa scumpiri în lanț. Această nemulţumire a trecut de multă vreme pe un plan s

Ne mai pasionează sau nu lectura? Când am citit ultima carte? Când am intrat ultima dată într-o librărie? Recent? În urmă cu doi,trei ani sau în şcoala generală ori liceu? Întrebări pe care le-am tot auzit în ultimii ani, în cadrul unor emisiuni TV. Răspunsurile sunt dintre cele mai ciudate şi arată că, în general, există un interes tot mai mic pentru aşa ceva.

Acum 100 de ani, cu jertfă imensă, s-a clădit o țară din care plecăm. O ţară pentru pămîntul căreia au murit bunicii şi străbunicii noştri! O ţară plămădită de vizionari şi bărbaţi de stat. Le-au luat locul conducători fără caracter aleşi de aceeaşi populaţie fără conştiinţă. De neam. De ţară. Pentru că, din păcate, după 100 de ani nu ne-am schimbat, ca popor. Nu s-a aprins şi nu a ars în noi flacăra valorilor comune.

Sărbătoarea de mâine a Centenarului trezeşte reacţii dintre cele mai diverse. Unii sunt aşteptaţi să vină la Alba Iulia, alţii nici nu vor să audă ori să accepte să stea lângă guvernanţi. Sunt şi dintre cei care au îndemnat la proteste, dar şi dintre cei care - mă refer la galeriile de fotbal - nu au uitat ce a făcut jandarmeria în 10 august, la Bucureşti, când s-a lăsat cu gaze, arestări şi oase rupte.