Editoriale

Începând de ieri, de Sf. Ilie, la masa politicii românești s-a mai așezat un partid. Unul vechi și totuși nou, un PMP mai dolofan și, de ce nu?, mai la centru-stânga a eșichierului, cu Traian Băsescu la timonă. O fuziune simplă, nesofisticată, fără tribune de stadioane pline ochi, fără tam-tam ori declarații menite să dea pe spate lumea poltică.

Cel mai devreme ne întâlnim în octombrie, a spus preşedintele liberalilor din Caraş-Severin, Marcel Vela, după ce PSD-iştii au votat împotriva reveniri sale în Consiliul Judeţean Caraş-Severin, iar Vela a considerat că social-democraţii „au făcut un mic abuz”.

Ca peste tot în lume, și în România politica este precum o curvă. Poate că în cazul nostru nu e doar curvă-curvă, ci una cu ștaif care nu-și abordează partenerii pe centura politichiei, ci în bordeluri luxoase, unde se pun de alianțe și înțelegeri și au loc trădări, toate în numele binelui colectiv. Pe dracu!

În Caraş-Severin, deşi s-au constituit consiliile locale şi Consiliul Judeţean, lupta politică e în plină fierbere. Nu prea e timp pentru măsuri administrative, pentru că din punct de vedere politic lucrurile nu s-au aşezat încă.

În primele luni ale anului 1990, mai precis pe la mijlocul lunii iunie, am avut ca musafiri doi prieteni danezi, soț și soție, care nu erau la prima lor vizită în România și în Reșița. Fuseseră și înainte de 1989 căci, ea, Birthe, era îndrăgostită  de folclorul românesc, de dansurile populare din Banat, de muzica lui George Motoia Craiu.