Editoriale

După rugile de la Țerova și Câlnic , Zilele Reșiței și sărbătorile prilejuite de tot felul de aniversări, iată că, pentru 15 august o nouă paranghelie se arată la orizont. De Sfântă Mărie, în premieră la Reșița, se sărbătorește „Ziua Diasporei“. Mare lucru nu se va întâmpla, dacă e să comparăm cu ce fac alte primării din țară nu într-o zi, ca la noi, ci în două și chiar trei.

Am cunoscut un om extraordinar. Povesteam, într-un grup, despre o cugetare care mi-a marcat tinereţea. Am citit, la un moment, dat un cuvânt de înţelepciune, care spunea aşa: „Nimeni nu poate sări peste propria umbră”. Pe atunci ştiam că pot muta munţii din loc, doar că nu-mi propusesem încă, fiindcă parcurgeam o perioadă de acumulări (ziceam eu), în fapt, trăiam o dulce trândăvie.

Nu am la îndemână palmaresul echipei naționalei de handbal a României, cel cu meciurile amicale și oficiale, dar nu cred că s-a întâmplat vreodată să pierdem la o diferență atât de mare în fața unei echipe, fie ea și Brazilia. Dacă cu Angola, care până nu de mult nu avea nici măcar federație de specialitate,  a fost rușinos să pierdem în chiar debutul turneului olimpic de la Rio, cu țara gazdă a fost umilitor.

Iniţial, am vrut să scriu despre nedreptăţi şi inegalităţi dureroase, căci prea mă enervasem după ce filtrasem prin gând o retrospectivă fugitivă a politicii din România ultimilor 26 de ani. Dar, am fost la Anina. Am fost la Zilele Oraşului Anina, în ziua a doua, cea cu folclorul. La care eu nu mă pricep. Mie, dintotdeauna, muzica populară mi-a sunat fie ca un catalizator de veselie nemotivată, fie ca o jelanie ridicolă.

Am auzit spunându-se în mai multe rânduri că de acum înainte centrul civic al Reșiței este interzis pentru paranghelii. Un concert de Bach pe esplanada clădirii administrative, mai merge.