În 1990, mulți dintre noi și-au imaginat capitalismul ca pe ceva de genul că vom continua să muncim ca și până atunci și vom trăi ca sârbii, la care exista o libertate de mișcare, grație cărora puteau să se deplaseze și să-și câștige existența prin Austria, Elveția, Italia. Gândeam așa pentru că la noi nu găseai nici blugi de cumpărat, nici vegeta ori Cipi-Ripi în magazine și nici măcar ciunga, banala gumă de mestecat.
Nu cred să mai fi avut Reşiţa vreodată un primar atât de mediatizat, cum este Nelu Popa. Şi într-o singură vară. Nelu Popa centrează, Nelu Popa dă cu capul, o mai dă în bară, mai pe lângă, dar e în joc, e aplaudat, e huiduit, ovaţionat (în ţară şi peste hotare). Reşiţa fierbe de câte probleme se discută în jurul articolelor de presă cu Nelu Popa în prim plan, articole şi comentarii care vin în averse în spaţiul virtual.
„Așa e, eu dau ora exactă în Lăpușnicu Mare“. Vorbele îi aparțin primarului Ion Lala, care m-a sunat în două rânduri să-mi spună asta, după ce publicasem un articol legat de ceea ce face în comună. Arogant, primarul a ținut să-mi precizeze: „Să scrii așa cum îți spun, că faci rating cu mine“.
În vara aceasta am păţit ceva inconfortabil. Şi nu o dată, ci de şapte ori! De câte ori treceam pe lângă un anumit loc în oraş, un loc lângă un birt de mâna a treia, din acela în care beau tot timpul aceaşi oameni, un individ ţâşnea de după colţ şi mă înjura. Striga după mine, ca să-mi atragă atenţia, „Hei, domnu’, domnu’!”, iar când întorceam capul spre el, îmi îndesa câteva înjurături grosolane.
E vară, e clad și e vacanță. Toată lumea fuge la mare, în căutarea soarelui, la munte, unde e umbra groasă și murele s-au copt, ori la ștrandurile din oraș. Până și parlamentarii sunt în această situație. Ultima vacanță din multele de care au beneficiat, la fel ca preșcolarii și elevii din ciclul primar, în cei patru ani de frecat menta în băncile Parlamentului.
În 1990, mulți dintre noi și-au imaginat capitalismul ca pe ceva de genul că vom continua să muncim ca și până atunci și vom trăi ca sârbii, la care exista o libertate de mișcare, grație cărora puteau să se deplaseze și să-și câștige existența prin Austria, Elveția, Italia. Gândeam așa pentru că la noi nu găseai nici blugi de cumpărat, nici vegeta ori Cipi-Ripi în magazine și nici măcar ciunga, banala gumă de mestecat.
Nu cred să mai fi avut Reşiţa vreodată un primar atât de mediatizat, cum este Nelu Popa. Şi într-o singură vară. Nelu Popa centrează, Nelu Popa dă cu capul, o mai dă în bară, mai pe lângă, dar e în joc, e aplaudat, e huiduit, ovaţionat (în ţară şi peste hotare). Reşiţa fierbe de câte probleme se discută în jurul articolelor de presă cu Nelu Popa în prim plan, articole şi comentarii care vin în averse în spaţiul virtual.
RSS Feed