Menu

Editoriale

România mea, care mă uimeşte!

Sunt surprins de România mea, fiindcă îmi depăşeşte aşteptările. Ţara a luat-o într-o direcţie bună, trăgând după ea toată liota de fundamentalişti (avem şi noi fundamentaliştii noştri, fie religioşi, fie politici), naţionalişti, de Gică-contra, de frustraţi, de revoltaţi de profesie, de săraci cu duhul, de infractori.

La război ca la război, dar la atentate?

La un război te duci pregătit din timp. Vezi care e situația internațională, cu cine e țara ta în conflict, te documentezi cât de pregătiți  sunt cei cu care te vei lupta, ce culoare au uniformele lor, ce armament și ce tehnică militară folosesc.

Să vezi Parisul şi să mori!

Această afirmaţie, „Să vezi Parisul şi să mori!”, o sugestie romantică prin care ţi se inducea ideea că, înainte de a muri, trebuie să vezi Parisul, oraşul luminilor, al iubirii, al ştiinţei, artelor şi distracţiei, s-a transformat, de aseară, într-o ameninţare!

Vrem o țară ca afară!

De câte ori nu am auzit acest slogan scandat la protestele din stradă. Și, pe bună dreptate, oamenii știau ce strigau. Mulți au fost plecați, de voie, de nevoie, afară și au văzut cum se trăiește la alții, cum ești îngrijit în spital, fără șpagă și intervenții, cum ești privit de funcționarul public și cum te tratează polițistul care te oprește în trafic.

România, mai deşteaptă decât elitele sale

Guvernul techno, cu tehnicianul-agricultor la cârmă, este abia schiţat, dar are deja o formă, aşa ca o caroserie din tablă zincată, prinsă în nituri, cu motor economic, roţi dinţate, manometre, manete şi clopot de alarmă.

Pagini

Powered by Jasper Roberts - Blog