Editoriale

O cunoștință îmi mărturisea zilele trecute, că ziarele de pe la noi dau prea mare atenție lucrurilor „prăpăstioase“ și prea puțin, sau chiar deloc, faptelor bune, atâtea câte mai au loc ele în societatea noastră.

De aseară, vorbim despre omul politic Mihai Stepanescu la trecut. Conform unor informaţii demne de încredere, reţinut de procurorii DNA, în faţa dovezilor clare, Mihai Stepanescu şi-a recunoscut faptele de corupţie. Primar al Reşiţei, din anul 2008, preşedinte al PSD Reşiţa din 2013, Mihai Stepanescu şi-a creat o imagine publică de politician care tace şi face.

Într-una din zile am dat peste câteva fotografii-document din decembrie 1994, de la protestele muncitorilor din UCMR. Ele au o valoare document din mai multe motive. În primul rând, protestul de la Reșița, din Piața Prefecturii, a fost cel mai virulent dintre toate câte se consumaseră până atunci în România post-decembristă.

„Datul cu părerea este sursa celor mai mari rele din această lume”, îmi tot spune un amic, dar eu nu pot fi de acord cu această afirmaţie, decât parţial. Într-adevăr şi Stephen Hawking, celebrul fizician, spune, „Ceea ce crezi este irelevant. Important este ceea ce poate fi demonstrat”. Bun, aceasta este atitudinea ştiinţifică faţă de lume, cea care ne-a dat nouă maşini, rachete, internet, duş cu apă caldă, aspirine.

De când cu nenorocirea din Clubul „Colectiv“, am ajuns să trăim nebunia măsurilor draconice luate de către ISU. Aproape fiecare control al inspectorilor se lasă cu închiderea unei săli de sport, a unui club sau a unei locații destinată organizării evenimentelor. Unii spun că este exces de zel, alții cred că e firesc să fie așa.