Am întâlnit în ultimele zile mulţi oameni necăjiţi, care vor să reclame, dar ţin reclamaţia în ei, pentru că se tem de represalii din partea celor care deţin puterea în instituţia pe care o servesc. Viaţa lor este un calvar, îngreunat şi de reclamaţia pe care NU au înaintat-o „forurilor competente”, fiindcă o reclamaţie formulată în minte şi reţinută în suflet e ca un dosar cu şină pe care l-ai înghiţit şi te roade la stomac.
S-a tot vorbit despre actele de corupție de la Universitatea „Eftimie Murgu“. Despre profesorii șpăgari de la instituția de învățămînt ce s-a dorit una de elită în Banatul de Munte. Cu toții ne-am dat cu presupusul față de neregulile grave descoperite de procurori acolo.
Asistăm la căderea în neputinţă a operatorului judeţean de apă-canal, Aquacaraş, ca la căpătâiul unui bolnav, îmbolnăvit subit, căruia portocalele aduse în dar de Primărie şi Consiliul Judeţean nu-i mai folosesc la nimic. Stau acolo pe noptieră, fiindcă, pur şi simplu, nu le mai poate înghiţi!
Acum 26 de ani, după victoria din fața Danemarcei care ne-a adus la turneul final al CM de fotbal din Italia, am ieșit cu toții în stradă, sărbătorind performanța lui Lăcătuș, Hagi, Gică Popescu, Ilie Dumitrescu. La fel am făcut-o și în 1993, și în 1997, după încheierea preliminarilor turneelor finale din SUA și Franța. Aseară, după „răsunătoarea“ victorie obținută în Insulele Feroe, nu am avut nicio tresărire.
Cum de a ajuns Liviu Dragnea cel mai iubit dintre pământenii social-democraţi e greu de înţeles. E aproape un miracol! După ce a murit şi a înviat, iată că sute de mii de credincioşi merg să se închine la buletinele de vot, pe care se află un singur nume. E numele celui care vindecă, însufleţeşte, dă speranţă. Şi, culmea e că rosteşte cuvintele de alinare, printre dinţi, aproape fără să deschidă gura.
Am întâlnit în ultimele zile mulţi oameni necăjiţi, care vor să reclame, dar ţin reclamaţia în ei, pentru că se tem de represalii din partea celor care deţin puterea în instituţia pe care o servesc. Viaţa lor este un calvar, îngreunat şi de reclamaţia pe care NU au înaintat-o „forurilor competente”, fiindcă o reclamaţie formulată în minte şi reţinută în suflet e ca un dosar cu şină pe care l-ai înghiţit şi te roade la stomac.
S-a tot vorbit despre actele de corupție de la Universitatea „Eftimie Murgu“. Despre profesorii șpăgari de la instituția de învățămînt ce s-a dorit una de elită în Banatul de Munte. Cu toții ne-am dat cu presupusul față de neregulile grave descoperite de procurori acolo.
RSS Feed