Bătălia formidabilă care se dă astăzi pentru Aquacaraș mă face să cred că nimic nu s-a schimbat în politica românească în ultimii 30 de ani! Ba da, mint! S-a schimbat! Politicienii de azi, indiferent de vîrstă sau de vechime în partide, sînt mai aroganți, mint mai frumos, au un PR mai bun, dar disprețul față de celălalt e direct proporțional cu investiția personală în aceste instrumente machiavelice.
Tanti Lina, deşi are un nume lin ca un val de apă lină, stârnit de un vânticel de seară, este o fire neliniştită. Fire de emigrant plecat să-şi caute norocul la capătul lumii, într-o insulă ciudată, bine organizată, însă cu multe, foarte multe reguli răsturnate faţă de ţara ei de baştină, România.
În urmă cu ceva ani, Virgil Ianţu prezenta o emisiune de succes la TV, în care kinderii interpretau rolul principal în „Copiii spun lucruri trăsnite”. O emisiune la care ne amuzam copios, râdeam sănătos, pentru că acei copii „dădeau din casă”, cum se spune în jargon, lucruri pe care un om matur nu l-ar fi făcut. Cel puţin aşa credeam noi la vremea respectivă.
Zborul de la Timișoara la Londra a fost lin, fără goluri de aer, fără turbulențe. Călătoria cu avionul durează aproximativ o oră și 20 de minute, însă, tura aceasta mi s-a părut mult mai scurtă datorită poveștilor a două ardelence. Am plecat, la începutul acestei săptămâni, într-un scurt concediu în Anglia, într-un oraș de lângă Londra (Milton Keynes - 250.000 de locuitori).
România era considerată în perioada interbelică drept grânarul Europei, cu un vârf al producţiilor de grâu, secară şi porumb în 1939. Aceasta în condiţiile în care pământul se ara cu plugul tras de boi, iar grâul se treiera cu bătrâna batoză. Dar faptul că eram grânarul Europei însemna mult pentru noi.
Bătălia formidabilă care se dă astăzi pentru Aquacaraș mă face să cred că nimic nu s-a schimbat în politica românească în ultimii 30 de ani! Ba da, mint! S-a schimbat! Politicienii de azi, indiferent de vîrstă sau de vechime în partide, sînt mai aroganți, mint mai frumos, au un PR mai bun, dar disprețul față de celălalt e direct proporțional cu investiția personală în aceste instrumente machiavelice.
Tanti Lina, deşi are un nume lin ca un val de apă lină, stârnit de un vânticel de seară, este o fire neliniştită. Fire de emigrant plecat să-şi caute norocul la capătul lumii, într-o insulă ciudată, bine organizată, însă cu multe, foarte multe reguli răsturnate faţă de ţara ei de baştină, România.
În urmă cu ceva ani, Virgil Ianţu prezenta o emisiune de succes la TV, în care kinderii interpretau rolul principal în „Copiii spun lucruri trăsnite”. O emisiune la care ne amuzam copios, râdeam sănătos, pentru că acei copii „dădeau din casă”, cum se spune în jargon, lucruri pe care un om matur nu l-ar fi făcut. Cel puţin aşa credeam noi la vremea respectivă.
RSS Feed