Editoriale

Peste o săptămână ne vom prezenta la urne. Pe vremuri, înainte de 1989, se spunea că participarea  la vot era  o datorie cetățenească, un act responsabil și de aleasă trăire patriotică pentru fiecare om al muncii de la orașe și sate. De reținut faptul că, pe atunci existau fabrici și uzine, dar și CAP-uri în care toți munceau cu drag și spor, pentru al țării viitor, după cum suna un slogan din acea vreme.

Erau vremuri de început de lume. În spatele grădinilor curgea pârâul leneş de câmpie, cu meandre năpădite de sălcii, ierburi şi buruieni, cu cotloane locuite de peşti graşi cu burta albă.

Pentru electoratul care nu simpatizează nici stânga, nici dreapta, nici pe liberali, pesediști ori aldiști este greu de luat o decizie. În toți acești ultimi ani și unii, și alții ne-au arătat degetul mijlociu îndreptat în sus. Rând pe rând s-au perindat la guvernare și au făcut din aceasta doar ce au vrut. Au făcut pentru ei și ai lor, nu și pentru noi. De aceea, ca de fiecare dată,  suntem nehotărâți.

Oricât m-aş strădui, oricât închid ochii să nu văd (ca măsură de protecţie), chiar şi prin pleoapele închise mă împunge strălucirea fosforescentă a cusăturilor cu aţă albă în care este îmbrobodită România.

Am în față o hârtie. Una cu hotărârea Senatului Universității „Eftimie Murgu“ din Reșița, dim 16 mai. Nu este vorba de o decizie privind îmbunătățirea activității universității și nici de revigorarea atmosferei mediului academic ori de altă natură, menită să înlăture imaginea șifonată a instituției, după scandalul de corupție în urma căruia trei cadre universitare au ajuns în pușcărie.