Liviu Dragnea

Anul acesta Paştele a venit mai devreme. Imaginea aceea colosală, de aseară, cu peste 200.000 de oameni în Piaţa Victoria din Bucureşti, cu telefoanele aprinse deasupra capului rămâne o imagine iconică pentru România, cu reverberaţii în întreaga lume. „Veniţi de luaţi lumină!” era, parcă, mesajul adresat de mulţime românilor, probabil, şi politicienilor.

Guvernul a făcut pasul înapoi în privinţa Ordonanţei de Urgenţă privind modificarea codului penal. La fel şi PSD, căci e greu de crezut că Sorin Grindeanu, cu tot discursul de aseară - confuz și incoerent - , a făcut-o de capul lui. Fără acceptul președintelui de partid, nu cred că cineva ar fi îndrăznit să cedeze. Poate la început au crezut că este o glumă și au tratat lucrurile, ca atare.

M-am luat în coarne cu Dragnea, în articolele publicate zilele trecute. Mă rog, „m-am luat în coarne” e un fel de a spune, pentru că eu am scos peniţa să-l înţep, dar sunt convins că nu l-am atins, fiindcă distinsul politician nu prea cred că mă citeşte, abia dacă are timp să se uite, seara târziu, la Antena 3 şi România TV.

Angajarea totală, fără discernământ, de partea unei armate, fie ea militară, politică, economică sau sportivă are consecinţa foarte grave. Aici se poate veni cu exemplul „hooligans”, acei membri extremişti din galeriile de fotbal, care au ajuns să vandalizeze, să agreseze ori, chiar, să ucidă în numele echipei pe care „o iubesc”! La fel de periculoasă mi se pare angajarea fanatică într-o tabără politică.

România e sub o pudră de zăpadă ca-n poveşti, zăpada nu e mare, atât cât să se bucure copiii şi să nu se necăjească prea tare primarii. Cu o mână de clorură şoselele se înnegresc şi devin circulabile, aşa că avem di tăte, material să adunăm de-un omuleţ de zăpadă, dar şi drumuri să folosim maşinile şi să evităm trenurile care, de câţiva ani buni, au devenit spaima românilor.