După cum au constatat cititorii noştri, mai ales cei care se învrednicesc să citească şi editoriale, am obiceiul „să ies”. Chestia asta cu „ieşitul afară” e „boală” din copilărie, pe care toţi cred că o avem, de pe vremea în care părinţii ne cereau să terminăm lecţiile, iar noi le ceream să ne lase afară. Adică, afară din casă, pe stradă, la cofetărie, pe izlaz, la grajduri, pe luncă, în poieniţă.