Editoriale

Reșița nu a fost niciodată un oraș frumos. Unul care să se compare cu Timișoara, Aradul ori Lugojul. Străbătut de un drum lung, cu două sensuri de mers. Pe una te duci, pe cealaltă te întorci. Nu are decât un singur bulevard, Republicii, deși în hărți apar vreo trei, însă, dacă citim în Dex definiția lui, concluzionăm că Muncii și Al. Ioan Cuza numai bulevarde nu sunt. Că noi le spunem așa, e o altă poveste.

O doamnă m-a abordat direct... din lateral, aseară, în autobuz. În sensul că s-a aşezat pe locul liber de lângă mine, m-a salutat, i-am răspuns, şi mi-a spus că îmi citeşte articolele. Să ştiţi că vă citesc articolele, adică, citesc zilnic „Argumentul”. Mulţumesc, zic eu. Nu aveţi pentru ce.

Citesc în presă și mă crucesc: PNL București are datorii neachitate către furnizorii din campania electorală din 2012! Cei care i-au confecționat în campanie afișe, bannere, calendare și alte produse promoționale au făcut plângeri penale, iar instanța a decis că oamenii trebuie să-și recupereze banii. Cum?

Un personaj important din administraţia publică îmi povesteşte despre aventurile primarilor care merg la Bucureşti, pe la ministere, ca să obţină finanţări pe proiecte guvernamentale sau europene. Deci, când mergi la un minister, intri într-o junglă populată cu o faună ministerială, cu directori, directori adjuncţi, şefi de departamente, care, teoretic, sunt puşi acolo ca să te ajute.

Am tot încercat să-mi imaginez cum ar fi arătat județul Caraș-Severin fără conducătorii pe care i-am avut în ultimii 25 de ani. Dacă el s-ar fi dezvoltat sau ar fi fost blestemat să rămână la aceeași stare de sărăcie pe care o constatăm astăzi.