Editoriale

Îmi făcusem un arc din lemn de gutui, straşnic arc, şi toate săgeţile îmi mergeau la ţintă. Era perioada în care toţi copiii de pe stradă ne jucam de-a indienii, după modelul din filmele western, cu cowboy şi indieni. Şi ceilalţi copii din gaşcă aveau arcuri, dar al meu era mai bun, mai elastic, şi învăţasem să-l mânuiesc destul de bine, după o vară de antrenament.

A mai picat un mit în politica românească. Gabriel Oprea, generalul-senator, a fost tras pe dreapta, după votul colegilor din comisia juridică, de a încuvința cererea procurorilor de începere a urmăririi penale.

În această dimineaţă am postat pe FB, într-un grup, articolul despre Festivalul Internaţional de Teatru „Scena ca o stradă” de la Reşiţa. Deşi, în general, articolele culturale trec mai puţin observate, acesta a stârnit ceva controverse încă din primele minute după postare. Iată-le:

A doua jumătate a anului trecut a fost cea mai dementă perioadă din istoria post-decembristă a administrației și politicii cărășene. Una greu de anticipat în urmă cu un an-doi, când în Banatul de Munte nici iarba nu creștea fără știrea lui Sorin Frunzăverde.

Fără îndoială, în afară de oamenii mai bine tăbăciţi sufleteşte, care îşi vând intimităţile pe la televiziuni, ca să câştige un ban cinstit, profitând de nesaţul telespectatorilor dornici de bârfe şi scandaluri, există o majoritate de oameni decenţi, care, chiar dacă mai cad pradă păcatelor, doresc să-şi protejeze intimitatea. Sau, chiar dacă nu doresc neapărat să o protejeze, cel puţin nu fac eforturi să o promoveze.