Editoriale

Pornind de la dezbaterea iscată de spectacolul de teatru „Secretul fericirii la Reşiţa”, un spectacol care încearcă să găsească răspunsul, chiar de la reşiţeni, dacă poţi sau nu poţi fi fericit la Reşiţa, un tânăr amic mi-a spus că toată dezbaterea asta cu fericirea într-un loc sau altul e o prostie. De ce? Pentru că nu locul te face fericit ci dorinţa! Deci, la auzul afirmaţiei am rămas interzis! M-am blocat.

Zilele trecute, un consilier judeţean încearca să-mi explice că salariul brut nu-i tot una cu cel net. Că, 44.000 de lei, pe hârtie, nu seamănă cu 24.000 de lei ce intră în contul angajatului la sfârşit de lună. Probabil, onorabilul consilier judeţean mă credea tâmpit, altfel nu l-am înţeles de ce insista să mă lămurească că una e una şi alta e alta.

Când erau supăraţi, obosiţi, tracasaţi, plictisiţi, îngrijoraţi, părinţii noştri din veacul trecut vorbeau despre muncă. Când noi, copiii, făceam vreo prostie, ne povesteau despre muncă, dacă luam vreo notă proastă, ne povesteau despre muncă, dacă ne uitam la televizor, ne vorbeau despre muncă, dacă veneam murdari de la joacă, ne vorbeau tot despre muncă.

Mâine încep Zilele Reşiţei. Ocrotitorii spirituali ai aşezării de pe malul Bârzavei, Sfinţii Petru şi Pavel, scot lumea în stradă pentru distracţie, mici bere şi hamsii. Nu o zi, nu două, nici trei ca în poveştile cu fete de împărat şi feciori de domni călare pe armăsari care mâncau jăratec în loc de fân ori otavă, ci şapte zile mari şi late. Chiar nouă, dacă punem la socoteală competiţia auto de viteză în coastă.

Aflu, cu surprindere, că s-a pornit scandalul în municipiul reşedinţă de judeţ, pe tema spectacolului „Secretul fericirii la Reşiţa”, în regia lui Ştefan Iordănescu. Şi asta, înainte să fi avut loc premiera spectacolului! A fost, într-adevăr, organizată o repetiţie cu public, dar, oficial, spectacolul încă nu a ieşit în lume. Buey, e scandal mare!